România digitală: 20+ ani de promisiuni, miliarde fragmentate, rezultate modeste

Unde am pornit și ce s-a ales de banii cheltuiți?

A mai trecut o săptămână (în care l-am îngropat și pe Iliescu), din proiectul personal România Digitalizată, în care am vorbit despre:

- Semnătura Electronică (ce este, tipuri de semnături, la ce folosiți, cum puteți obține una) și

- CNPP - platforma Casei de Pensii Publice (să vedeți contribuțiile voastre și chiar un calculator/simulator de pensie).

Înainte de a continua și în această săptămână ca de obicei, aș vrea să facem o radiografie fără menajamente a digitalizării din România: istoric, bani, rezultate, status 2025 — și de ce problema e structural-politică, nu tehnică. Mai ales că ân această perioadă vorbim de deficit bugetar, măsuri fiscale, etc.

Unde am pornit și ce s-a ales de banii cheltuiți?

eRomânia (2010s) – proiect-umbrelă de „portal unic”. Curtea de Conturi a inventariat cheltuieli de peste 19 mil. lei pe studii pentru strategia eRomânia, culminând cu un portal de ~12 mil. euro fără impact real. Exemplu-școală de “procurement-first, citizen-later”. A fost și cred că este în continuare cel mai scump site din România!!!

Ministerul Comunicațiilor condus în 2010 de Gabriel Sandu (condamnat la 3 ani pentru dosarul licențelor Microsoft, mită de 2,2mil euro) ; contract cu compania Omnilogic (controlată de Gabriel Marin). Rezultat: portal neactualizat/nefolosit; ulterior au existat sesizări către Parchet pe „posibile fapte de natură penală” legate de contract.

Sănătate digitală – cardul de sănătate + DES au înghițit, cumulat, sute de milioane de euro și au avut perioade lungi de indisponibilitate. Estimări publice variază: de la >168 mil. euro doar pe componente software și adiționale, până la ~300 mil. euro pentru ansamblul sistemelor, cu disfuncții repetate.

Guvernele Călin Popescu-Tăriceanu (2007–2008), Emil Boc (2009–2012), Victor Ponta (2012–2015) și ulterior. Lucian Duță (președinte CNAS 2010–2012, guvern Boc): condamnat definitiv (iulie 2022) pentru o mită de 6,3 mil. € legată de contracte IT la CNAS. Vasile Ciurchea (președinte CNAS 2007–2009 și 2014–2016: guverne Tăriceanu/Ponta): trimis în judecată de DNA (martie 2021) pentru fapte legate de licitațiile IT (luare de mită/abuz în serviciu – faze procesuale).

Ghiseul.ro (lansat 2011) – una dintre puținele reușite: >2,4 mil. utilizatori activi și 2,68 mld. lei plăți în 2024. Totuși, chiar și aceste sisteme au suferit întreruperi notabile în 2025, pe fondul migrării către noua infrastructură.

Verdict pe faza „istoric”: bani mulți, valoare publică inconstantă. Între „insule digitale” și proiecte căzute în irelevanță, clasa politică a alimentat o cultură de achiziții în locul uneia de servicii, cu priorități schimbate la fiecare guvernare.

Unde suntem azi (august 2025)?

România rămâne în coada UE la servicii publice digitale. DESI 2022: locul 27/27; tendința lentă confirmată de OCDE (2023). În 2023 DESI a intrat în raportarea „Digital Decade”, însă poziționarea slabă a României pe componenta e-guvernare rămâne constantă.

Avem un cadru nou, încă în implementare:

- Legea interoperabilității nr. 242/2022 – instituie Platforma Națională de Interoperabilitate (PNI), cu obligații clare pentru conectarea registrelor de bază. Implementarea practică e în curs.

- ROeID (identitate digitală și SSO) – platformă ADR pentru login unic la servicii publice; maturizarea și adopția sunt în creștere, dar încă inegale între instituții.

De altfel, știu din surse că implementarea în instituții e greoaie (nu tehnic ci administrativ).

- Cloudul Guvernamental (PNRR, C7) – investiție anunțată de ~1,62 mld. euro pe Componenta 7 (Transformare digitală). Migrarea sistemelor critice (SEAP, Ghișeul, PCUe etc.) se derulează în valuri 2025–2026; au existat întreruperi semnificative pe parcurs.

- Stare operațională 2025: ADR a rulat licitații/tendere pentru consultanță și migrare; există angajamente politice de standardizare și reducere a risipei pe licențe, dar execuția reală abia se vede.

Verdict pe „stadiu actual”: fundația legală și investițională e, în sfârșit, pusă; tranziția efectivă (interoperabilitate, migrare, servicii OOP „once-only”) e în derulare, cu beneficii vizibile punctual și downtime-uri de creștere.

De ce am ajuns aici: ineficiență structurală și, uneori, intenții greșite

- Procurement-driven, not service-driven. Deciziile s-au centrat pe „ce cumpărăm” (contracte, echipamente, licențe) mai mult decât pe „ce problemă rezolvăm pentru cetățean”. Rapoartele Curții de Conturi și cronica proiectelor eșuate dau context suficient.

- Fragmentare instituțională și reset politic la fiecare ciclu. Mandate scurte, schimbări de priorități și lipsă de continuitate administrativă au omorât interoperabilitatea înainte să existe. (Exact de asta Legea 242/2022 e critică, dar încă insuficient implementată.)

- Vendor lock-in și licențe excedentare. Plăți pentru licențe neutilizate/duble și soluții proprietare greu de migrat au Drained OPEX. Chiar ministrul de resort a admis public existența risipei.

- Guvernanță de date slabă. Fără registre de bază curate și deschise, fiecare instituție a construit propriul „mini-stat digital”, apoi a descoperit că nu poate vorbi cu vecinul. Legea 242/2022 repară pe hârtie; acum trebuie livrată execuția.

- Obsesia pentru „marea lansare” și PR, în locul indicatorilor de utilizare și uptime. Când sistemele au picat în timpul migrării, a fost clar că reziliența operațională fusese subinvestită.

Ce funcționează totuși? Am început să le prezint deja,

ghiseul.ro - adopție crescută, integrare cu tot mai multe servicii, ROeID – premise solide pentru SSO național, mai ales odată cu extinderea către servicii locale și centrale și acest cadru PNRR + legea interoperabilității – pentru prima dată, bani și reguli pentru a lega sistemele între ele și a întări infrastructura (cloud).

Ce ar trebui să facă urgent clasa politică (dacă vrea rezultate, nu poze)

- Mandat trans-guvernamental pentru interoperabilitate (aplicarea efectivă a Legii 242/2022, cu KPI: % registre conectate, % servicii OOP).

- Standardizare agresivă și „spend control” pe IT (licențe, cloud, securitate), publicarea trimestrială a indicatorilor de cost/utilizare pentru fiecare sistem guvernamental.

- Architectural runway pe 3 axe: (a) Registre de bază curate, (b) PNI funcțional (trafic real între instituții), (c) GovCloud cu SLA-uri publice și plan de migrare etapizat (fără „big bang” care cade).

- Design „citizen-first”: un portofel digital (e-wallet) + ROeID ca strat unic de acces, KPI pe timpul total de obținere al unui serviciu (end-to-end), nu pe „număr de proiecte livrate”.

România a plătit scump pentru învățarea greșită a digitalizării: „cut contracte, not outcomes”. Clasa politică a fost ineficientă și, în prea multe episoade, orientată spre cheltuială, nu rezultat. 2022–2025 aduc, însă, primele fundații serioase (interoperabilitate, cloud, SSO). Dacă nu se schimbă guvernanța și responsabilizarea pe indicatori de utilizare, vom repeta eșecurile cu bugete mai mari. Dacă se schimbă, 2026 poate fi primul an în care cetățeanul simte „once-only” și administrație proactivă.

Tu ce crezi?

De ce România Digitalizată?

Pentru că ne lovim zilnic de platforme online despre care nu știm nimic: Cum le folosești? Ce merge? Ce nu merge?

Pe e-romania.online le testăm împreună și spunem lucrurilor pe nume. Simplu. Fără complicații.

România se digitalizează. Cu sau fără noi.

#RomaniaDigitalizata #eRomania #Digitalizare #RoeID #RomaniaOnline #eromaniaonline